marți, 21 iunie 2011

Pasul 3. O noua realitate

         Am sa continui sa scriu aici, desi, spre marea mea dezamagire, nici macar unul din cei care s-au obosit sa citeasca nu a gasit necesar sa comenteze sau sa intrebe ceva. Poate mai tarziu, cineva, la fel de ratacit in arbitrar cum am fost eu......
        De aici incolo, lucrurile se complica...pentru ca nu mai exista nimic general, nici limite si nici conditii prestabilite, deoarece fiecare inteligenta care si-a creat propriul sistem de valori devine Demiurgul propriei REALITATi, fermentul existentei imediate. Nu stiu cum as putea explica asta cuiva care NU ARE deja obisnuinta de a trai in functie de propria gandire, care nu a descoperit ADEVARUL sau nu e capabil sa interactioneze cu sufletul sau...poate printr-o metafora, inchipuiti-va ca ati fost orbi din nastere si de-o data puteti vedea, dar cu o vedere superioara celor din jurul vostru, capabili sa vedeti dincol de zambetul uni vanzator mana care se intinde sa va ia banii din buzunar sau interesul din spatele complimentelor unui amic...si inca e PREA PUTIN fata de revelatia adusa de noua perceptie impusa de acest sistem personal de valori.
        Trebuie sa tineti cont ca aceasta noua realitate este VIDA, si tot ce va exista in ea va fi rodul gandirii si vointei voastre si, scapati de fosta conditionare a lumii inconjuratoare, nu va opreste nimeni sa schimbati conditiile care determina starea de fericire, multumire, liniste adica exact ce v-a lipsit pana azi.Liberi sa reconsiderati totul in functie de ADEVAR si SUFLET veti constata ca e FOARTE USOR sa fiti alti oameni intr-o noua lume si, odata excluse minciuna strategica/convenabila si prefacatoria din viata voastra, toti cei din jurul vostru, ma refer la cei importanti, se vor plia imediat dupa voi, constatand din exemplul vostru ca se poate trai mult mai bine in felul in care o faceti voi.

6 comentarii:

  1. Draga Cristian,
    Cred ca ar trebui sa-l promovezi mai agresiv! Sunt zeci de mii de bloguri si oamenii sunt de multe ori bulversati de atatea si atatea informatii, eseuri si editoriale! E suficienta prima polemica pe marginea unui subiect si deja esti aruncat in lumea bloggerilor! Nu te astepta la rezultate rapide atata timp cat scrii si foarte rar(desi, recunosc, foarte bine!). La munca baiete......

    RăspundețiȘtergere
  2. :)) Radu... nu caut nici popularitate si cu atat mai putin aglomeratie... ceea ce incerc eu sa fac aici e sa cladesc pas cu pas, dupa puteri, un loc unde cineva sa-si gaseasca, daca are nevoie, un sprijin in propria asceza. Parerea mea e ca numarul acelora care au ajuns la nivelul de gandire necesar ca sa descopere ca NU SUNT NIMENI e mult mai mic decat al acelora care sunt multumiti cu praful turmei si comoditatea majoritatii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Dragul meu Distins...mie mi-a trebuit mult foarte mult timp sa am cititori.Sunt la al doilea blog.Am cititori dar comentariile sunt destul de rare.Nici nu le vreau.Le-am si limitat din cauza unor cititori vulgari.Ai sa vezi sunt si de astia.Am citit cateva din articole.De nota 10 ca intotdeauna.Stiu ca avem o problema unul cu altul.Amnarul si cremenea.:)Bine ca in viata reala sunt mult mai tacuta ca pe FB si seara a decurs minunat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Lolli, prietenii nu sunt izmene, nu TREBUIE sa fie lejeri, trebuie numai sa fie corecti si sa-si respecte atat personalitatea proprie cat si pe a partenerului de "pumni". Cred ca, ai avut MULT de suferit in trecut daca iti asumi comentarii generale si mai cred, cu sinceritate, ca ai foarte putina incredere in oameni. Personal, nu consider ca ne-am certat sau ca m-ai jignit...ai plecat de buna voie...te poti intoarce la fel. Mai cred cu tarie ca un dram de intelegere pentru gandirea si experienta altora te va ajuta, in viitor sa ocolesti disputele cu scantei. Cu drag si cu respect, astept inaugurarea piscinei de la Frumusani...:))

    RăspundețiȘtergere
  5. Distinsule...oamenii sunt mai periculosi decat animalele in mijlocul carora traiesc si pe care le iubesc.La randul lor si ele ma iubesc instinctiv,neconditionat.Nu stiu sa minta sau sa joace teatru...
    Am plecat de teama unor dispute aprinse intre noi care l-ar fi afectat si pe Picant.Nu sunt obisnuita sa aplec capul desi ,,capul plecat ,sabia nu-l taie,,Recunosc in sinea mea ca-mi este dor de voi toti cei de acolo.
    Sub nucul lui Victor s-au schimbat multe .Impresia mea despre tine s-a modificat substantial.De Delicioasa ce sa mai vorbesc.Sarutari pe ambii obraji sa-i dai din parte-mi.:)

    RăspundețiȘtergere
  6. Traim in propriul vid... in colivia gandurilor noastre ce zac in intunecoasa minte! Avem storurile trase si lumina nu e chip sa patrunda. Traim in lumea noastra stramta si ingusta... dispusi oricand spre noi concesii si zeci compromisuri ce lumea ne-o limiteaza... alimentandu-ne "foamea" noastra materiala in acumulari desarte, ce-s doar hrana si iluzii pentu placri si nevoi TRUPESTI... Sunt iluzii ce ne fac sa credem ca detinem cotrolul destinului ..., iar pentru asta vindem zilnic putin cate putin din sufletul nostru... hranind orgolii, gelozii si suferinte... Esenta fiintarii noastre nu sta doar in trup... ci sta si-n SPIRIT. Tot ce e material si e obtinut prin compromisuri ori minciuni, se pierde...asemeni nisipul fin ce ni se scurge din palma, printre degetele resfirate. SPIRITUL e iesirea din intuneric si renasterea prin lumina... de-l lasam sa patrunda prin storurile mintii noastre. Lumina va intra si va da viata spiritului trezit, pentru a creste, a inflori sa a da roade prin lumina sa...luminand din noi, prin storurile mentii ridicate cararea celor ce lumina o vor urma...lasandu-se "contaminati" de ea.

    RăspundețiȘtergere