Pasul doi. VALORI

            De acum stabilit fiind faptul ca NIMIC nu este prestabilit, ca nici macar una din valorile existente in fostul sistem de referinta nu a fost acceptata direct in noul sistem si ca tot ce se intelege prin personalitatea proprie abea urmeaza sa fie definit, iata cum am procedat eu. 
        Postat fiind in punctul observatorului privilegiat, deci in afara subiectivitatii mele m-am considerat pe mine cel real ca punct de origine al sistemului de valori care urmau sa ma defineasca. Apoi am pus pe axa sufletului primul reper si anume ADEVARUL ABSOLUT si in functie de care am asezat si celelalte grade de adevar, Stiut, Acceptat, Iluzoriu, Impus, fara de care n-as fi putut mai tarziu sa determin importanta fenomenelor din viata REALA. Pe aceeasi axa am asezat Binele si Raul dar, asta nu inainte de a determina locul ocupat pe axa moralului de Dumnezeu, deoarece, fara Dumnezeu nu poate exista NICI-UN sistem real de valori, nici o tinta sau finalitate pentru actul gandirii. Acesta nu este un proces simplu si cu atat mai putin rapid, de acuratetea stabilirii obiective a anumitor valori cheie depinzand in final ADEVARUL consideratiilor rezultate din procesul de gandire.
        Din fericire, pe masura ce asezati in sistemul de valori mai multe repere corecte ele incep sa se reflecte in procesul de gandire necesitat de stabilirea urmatoarelor repere, ajungand la un moment dat sa se determine atat bine si de complet incat aproape ca veti avea impresia ca se aranjeaza si rearanjaza singure. Cum am mai spus, eu am descoperit ca sunt Roman cautandu-mi identitatea aproape oriunde altundeva decat la umbra Carpatilor. A fost uimitor ca pe masura ce-mi cautam spiritualitatea pe taramurile si printre invatatii bunicilor mei, negand din start Romania comunista ca posibila adresa, ma trezeam readus pe taramurile astea si invatam sa iubesc si sa respect buturuga mica.E drept, fara sa ma "intalnit" cu Eliade si Tutea, fara sa fi avut unele informatii de la sursa din Tibet si un Invatator personal in persoana Profesorului Colino, specialist in multe chestii ciudate, de la hipnoza regresiva pana la Meditatia Transcedentala, care mi-a umplut mintea de informatii care s-au dovedit utile abea cand am reusit sa ma rup de lumea inconjuratoare, nimc din toate astea nu s-ar fi intamplat. Tot de la Profesorul Colino, mort din pacate pe cand eu nu eram destul de matur ca sa inteleg, mi-a ramas singurul sfat pe care indraznesc sa vi-l dau si voua... " cand vei fi singur si nesigur, asculta pamantul".

Prima treapta, sistemul de valori

            Asa cum v-am spus, alungand reperele fostului sistem de valori, am devenit o ratiune lipsita de repere si am fost nevoit sa-mi ceez rapid noi puncte fata de care sa ma raportez pentru a putea lua decizii. Cea mai simpla cale pe care am gasit-o a fost sa determin mai intai reperele de pe axa A, cea a sufletului deoarece, odata indepartate reperele arbitrare ale societatii, acesta se poate exprima LIBER. Am folosit o metoda simpla de deductie a importantei fiecarui reper si anume aceea de a determina CEL MAI IMPORTANT LUCRU prin comparatie. Punandu-mi mereu intrebarea LA CE N-AS PUTEA RENUNTA CA SA FIU (exemplu) FERICIT am determinat pozitia reperelor de pe axa sufletului, si celor care cred ca e usor, tin sa le spun ca mi-a luat ANI de zile de cautari si reconfigurari pana am reusit SA AM UN SISTEM COERENT DE VALORI, si asta pentru ca, pe masura ce reuseam sa devin OBIECTIV, eram nevoit sa recunosc ca unele lucruri nu erau la locul lor si trebuiau mutate.
       Pentru a putea gasi reperele de pe axa Y, a moralei, am fost nevoit sa strabat mai toate Religiile atat cele majore cat si unele de care, sunt sigur ca nici n-ati auzit. Asta mi-a facut cunostinta cu Budha si cu Zen, cu credinta Tibetana si Druida...care m-au ajutat sa GANDESC mai liber, sa reconsider Crestinismul, indiferent daca e Ortodox sau Catolic, Reformat sau Unitarian, si sa inteleg Coranul si Talmudul dincolo de FORMULARI.....si, undeva pe drumul asta mi-am dat seama ca SUNT CREDINCIOS pentru ca CRED in DUMNEZEU. Sigur, Dumnezeul in care cred eu nu are nici o Biserica, nici un preot si nici macar un nume al sau, el fiind superior conditiei in care ar avea nevoie de toate astea.... E si gata. O data stabilit faptul ca sunt credincios a fost lesne sa stabilesc locurile ocupate pe axa mea de repere morale, pentru Adevar, Bine si Iertare, pentru Raul necesar din pacate uneori pentru a atinge scopuri nobile, pentru Intelegerea necesara in cazul celor care nu pot fi iertati si alte cateva repere mai personale.
        Avand deja 2 axe relativ sigure, am inceput apoi sa determin reperele mult mai dificile de pe axa Z, a realului, puncte menite sa ma pozitioneze astfel fata de viata, incat sa pot fi eu insumi in orice conditii. Recunosc ca astea sunt de departe cele mai grele si ca desi folosesc acest sistem de valori de mai bine de 10 ani, inca mai lucrez la reperele de pe axa Z, ele fiind din start singurele perfectibile, iar viata reala e oricum in continua schimbare si avansarea in varsta duce la o mai mare experienta cu care sa determini implicatiile ideilor.
        Sunt sigur ca, asa eliptica cum e, demonstratia fundamentarii unui nou sistem de valori, a ridicat probleme tuturo celor care si-au gasit timp sa ajunga pana aici. Pe cei care nu reusesc sa inteleaga utilitatea acestei schimbari de optica ii sfatuiesc sa renunte sa mai urmareasca postarile urmatoare, deoarece, fara intelegerea opticii, ideile vor fi mult fi mult mai greu de inteles.

Pasul unu e sa stai.

        Acum ca am trecut de povesti, ca orice om cu mintea la cap, e bine sa incepem prin a ne odihni gospodareste dand psihicului nostru ocazia de a se familiariza cu starea survenita prin aparitia REVELATIEI. Vom descoperi insa, aproape imediat, ca nu putem sta deoarece viata noastra de pana acum ne-a inscris intr-un cerc vicios de cauzalitati si obisnuinte, o traiectorie de satelit al unei realitati numita viata.Cum starea postrevelatie este una constructiva, e bine sa o folositi ca motor energetic in lupta cu inertia pentru a va putea plasa pe pozitia ideala pentru un OM, aceea a observatorului privilegiat.
        Cum am mai spus, oricat de inteligent ar fi un om, in mod normal nu se poate feri de subiectivism fiind conditionat de n factori de influenta, de la religie si pana la influenta data de climatul regiunii natale, de la cultura parintilor si pana la "inregimentarea" universitatii unde si-a facut studiile.Pentru a ne putea descoperi pe noi insine vom avea nevoie in primul rand sa ne debarasam de fostul sistem de VALORI, deoarece acestea NU SUNT ALE NOASTRE decat prin asumare si/sau acceptare tacita. Stiu, este extrem de greu sa scapi din cercul vicios si este si mai greu SA RECUNOSTI ca ai trait fals pana acum, inghesuit de dogme si traditii, de obiceiuri si automatisme, silit mereu sa alegi intre doua rele, fara sa ai niciodata nici timp nici curiozitatea de a cauta si eventual gasi "alte" solutii.
        De aici incolo voi fi nevoit sa trec la persoana intai, fiindu-mi mai la indemana sa povestesc ce am facut eu decat sa dau sfaturi inutile de tipul " to whom it might concern". In plus, experienta mea se doreste doar un model in drumul vostru propriu catre voi insiva, un indemn sa incercati sa va gasiti.
        Dupa ce am reusit sa ma sustrag cercului vicios si am renuntat la TOATE vechile valori ale sistemului meu de referinta m-am trezit un fel de 0 inzestrat cu ratiune, neapartinand nici unei structuri...un fel de O absolut constient de situatia sa. Sfasiat intre dorinta de a ma intoarce la comoditatea fostei apartenente si dorinta de a ma descoperi pe mine insumi am sfarsit prin a-mi reintroduce valori in sistemul de referinta, valori noi, exclusiv ale mele, determinate sumar, dupa sistemul "la ce n-as putea renunta, ca sa am x lucru dezirabil", obtinand un crochiu de sistem de referinta dupa care sa judec fenomene nu oameni, idei si nu fapte.
        Am fost incantat sa descopar ca, asa provizoriu cum era, noul sistem de referinta ma ajuta direct si decisiv sa inteleg mai repede si mai corect influenta anumitor fenomene asupra vietii mele si implicit calea de urmat pentru a atinge un anumit scop, ceea ce m-a facut sa consider etapa incheiata si sa-mi doresc sa fac un nou pas pe calea autocunoasterii.

Lumina launtrica

            Voi incerca sa ma explic treptat, deoarece descoperirea sinelui este o scara in spirala care porneste intotdeauna de la o revelatie, adica de la brusca intelegere a unui fenomen. In cazul meu revelatia s-a numit Frank Herbert care m-a invatat sa gandesc obiectiv si de la conceptul Forta din Razboiul Stelelor. Cum deja vad sprancene ridicate a neincredere si maini care cauta mouse-ul pentru a inchide, dati-mi voie sa va explic ce am inteles eu din SF-urile mentionate si mai ales cum am ajuns sa imi asum un mod de gandire "strain" ca sa descopar mai apoi ca m-a ajutat sa fiu Roman.
        Universul lui Herbert contine cateva idei care, dincolo de aparenta SF si subiectul romanului respectiv arata ca exista o cauzalitate in tot ce se intampla, un soi de tipar care se repeta periodic in functie de care TREBUIE sa iti gandesti atat filozofia proprie cat si nivelul de reactie pe care E BINE sa-l ai. Termenul pentru aceasta cauzalitate, poate fi mai lesne abordabil si ca atare inteles, daca il numim Psihoistorie si acceptam ca "posibila" explicatia lui Asimov din Ciclul Fundatia. Pentru mine, toata trama din Dune nu a fost decat o lectie de obiectivitate, un model din care am inteles ca, cu cat iei in considerare mai multe elemente REALE ale unui fenomen, si cu cat mai mult reusesti sa excluzi mai multe elemente subiective cu atat rezultatul gandirii este mai CORECT si in consescinta mai adevarat. Continuand pe aceasta cale, am fost nevoit sa descopar altruismul fara de care orice OM nu poate exista si fara de care procesul de gandire nu poate ajunge OBIECTIV. Un OM adevarat va face tot ce poate pentru a ajunge in "punctul observatorului privilegiat", adica punctul in care rezultatul rationamentului sau nu-i poate influenta viata. Cum accederea in asemea pozitie este nenaturala omului, uzual obisnuit sa fie subiectiv ( sa nu zicem egoist) este nevoie de altruism pentru a putea gasi calea de mijloc in gandire.
        Calea de mijloc, echilibrul si/sau neimplicarea emotionala in procesul de gandire au ca rezultat eliminarea factorilor perturbanti care ne impiedica in mod normal sa descoperim rational Adevarul iar fara acesta orice abordare a realitatii este cu atat mai falsa cu cat este mai partizana.
        Din exercitiile pe care le-am facut in solitudinea sufletului meu, multe din primele totale esecuri, am invatat sa-mi ignor personalitatea in avantajul ratiunii ceea ce m-a dus la un moment dat la revelatia existentei ADEVARULUI unic. De acolo a fost din ce in ce mai simplu sa judec FENOMENE si nu oameni,  intentii si nu fapte, tot de prin perioada aia mi-am descorit Liberul Arbitru, pe care folosindu-l concomitent cu instinctul, am inceput sa traiesc asa cum consider eu potrivit.
        Pe aceasta fundatie s-a asezat ideea Fortei, pe care, indiferent cum a fost ea prezentata in Star Wars, eu am inteles-o ca pe comuniunea tuturor celor care gandesc CORECT. De asta mi-am ales identitatea si avatarul lui Yoda, si nu ca sa ma dau straniu. Asa cum altii viseaza calatorii galactice si aventuri, eu visez colonizarea TOTALA a personalitatii proprii, deoarece am descoperit ca multi oameni ajung la concluziile mele, fiecare pe calea proprie, si odata ajunsi aici, sufletul ii ajuta sa-si recunoasca semenii.

Ratiunea pentru care am creat acest blog

         De mai multa vreme cochetez cu ideea de a inventa un loc unde sa pot spune ceea ce cred eu ca merita spus, lucruri pe care le consider importante pentru toti cei care nu si-au gasit inca nici personalitatea si nici "vocea".Departe de mine ideea, de a-i invata pe altii CE si CUM, de a stabili reguli sau criterii sau a ma erija intr-un fel de guru carpatic. Ce doresc sa realizez aici este un model despre cum se poate gasi calea spre sine, fara de care, nu putem nici sa ne intelegem viata, deci cu atat mai putin sa o influentam, nici sa judecam fenomene si persoane care fac deja parte din realitatea inconjuratoare.
         Asa cum probabil observati, acest blog nu are nimic de-a face cu estetica, nu are si nici nu va avea nimic comercial in el, pornit de la mine. Doresc sa am unde sa scriu tot ce gandesc la un anumit moment dat despre o persoana, un fenomen sau despre gandire ca atare fara a fi impietat de diversi indivizi care neavand nimic al lor de spus se multumesc sa contrazica pe toata lumea.
         Acest blog va fi singurul loc in care prietenii mei ma vor putea cunoaste mai bine, si, cu ajutorul lui Dumnezeu, vor descoperi intrebari pe care nu si le-au pus pana acum.NU intentionez sa invat pe nimeni, nimic, dar voi fi fericit daca prietenii mei vor gasi in exemplul meu un drum catre sine, o cale spre o alta lume.